IS CAMPÀNAS A FESTA
(A Sìlvia)
Arretòccanta a festa is campànas, ma oi Pasca no esti,
Ischìllant is trùmbas, ma oi unu prìncipi nàsciu no esti,
Custa melodìa obèrit is pòrtas e ìntrat una bella giovunèdda!
S'àngiulu custòdi miu, cuntèntu e sorridènti dda betìa
In su regnu miu fattu de sìllabas, vocàlis e arti pintòrica.
Issa po amòri sa càttedra abbandònat, acùtzat s'intellèttu
E incrubàda in d'unu scrìgnu, tranquìlla, còpiat e ricòpiat
Is vèrsus sudàus de i custu pòeta chi cìrcat ispiratziòni...
- Dd'at agatàda! - Po i custu, cun sentimentu, dda tìtulat
-Suvràna e fèmina de is fèminas!-
LE CAMPANE A FESTA
(A Silvia)
Rintoccano a festa le campane, ma oggi Pasqua non è,
Squillano le trombe, ma oggi un principe nato non è,
Questa melodia apre le porte ed entra una bella fanciulla!
II mio angelo custode, allegro e sorridente la porta
Nel mio regno fatto di sillabe, vocali e arte pittorica.
Essa per amor la cattedra abbandona, aguzza l'intelletto
E china su uno scrigno e a cuor devoto, copia e ricopia
I sudati versi di questa poeto che cerca ispirazione...
- L’ha trovata! - Per questa, con sentimento, la titola
- Sovrana e donna delle donne!-