E UNA DÌ T'IA FATTU VÌSITA

Fut una dì trista de atòngiu

Candu m'ìast obèrtu sa 'enna, allìrga meda;

Deu t'ia tèndiu sa manu e tui sa tua

E cuntènta in su coru m'ìasta tiràu a tui

Appoggiendumì delicàda sa trempa tua,

Deu sa mia, duus bàsidus, un'impràssidu

E t'ia nau a s'orìga po dùas bòrtas:

Gràtzias, gràtzias e cun su pensamèntu miu

Ia nau puru: amòri miu! Scéti cun su pensamèntu!

Poìta in fundu a unu suàvi segrètu, ci ses tui

Comènti 'e su primu e ùnicu amòri miu,

S'ispiratrìci assolùta, giài de is prìmas poesìas

E is àteras, sempri fìntzas a oi ca seu iscrièndu po tui,

Ita chi isciìasta!... Seu a Nurri, in su pròpriu corràtzu

De sa mesa in s'antìga coxìna de babbu miu, innùi

Ia cumentzàu cun tui prus de cinquànt'ànnus fàit

Custa trista carrièra mia, de ùmili poèta.  


E UN DÌ TI VENNI A TROVARE
 

Era una triste giornata d’autunno

Quando m’apristi l’uscio, sorridente in viso;

Io ti porsi la mano, tu mi porgesti la tua

E col cuore palpitante mi tirasti a te

Offrendomi tremante una tua guancia,

Io ti porsi la mia, un abbraccio, due baci

E ti sussurrai tremante all’orecchio due volte:

Grazie, grazie e in silenzio col mio pensiero

Aggiunsi: amore mio! Si, in silenzio mia cara!

Perché in fondo ad un soave segreto

Ci sei tu come primo e unico amore mio,

L’ispiratrice assoluta sin dalle prime poesie

E le altre, tutte fino ad oggi che sto scrivendo

Per te, sapessi!…Sono a Nurri, nello stesso angolo

Del tavolo nell’antica cucina paterna, dove

Con te iniziai più di cinquant’anni addietro

Questa mia triste carriera, di umile poeta.



video E UNA DÌ T'IA FATTU VÌSITA